PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

Featured Posts

02 martie 2024

Cărti-ce să citim, ce citim

 „Ce să citim?

Orice te atrage este bine să citești, pentru că există o rezonanță. Ai o carte pe care doar o vezi sau doar o atingi și simți că aceea e o carte care este pentru tine, în care poți să găsești informații benefice ție și de care te poți folosi. Risvan Vlad Rusu


„Acum cărțile par niște simple bibelouri în bibliotecă pe care le mai miști cumva să mai ștergi praful depus printre rafturi. Le cobori, le urci înapoi, le atingi, le mai mirosi. De unele îți mai amintești, îți mai creează o emoție, o amintire, o nostalgie. Altele însă, nu-ți mai spun nimic, și-au pierdut farmecul de odinioară.
Pentru că acum ai o tona de filme la dispoziție care nu-ți cer niciun efort intelectual. Alte vremuri, alți oameni, altă distracție. Înainte oamenii își tăiau din somn să mai prindă o oră de lectură în plus. Acum te trezești devreme să descarci ultimul episod din Shogun și să-l vezi la prima strigare, asta după ce ai stat ca pe ghimpi o săptămână după următorul episod. Și când te gândești ce căutate erau volumele Shogun și cum te subjugau imediat ce le începeai. Cum se vindeau ele pe vremuri pe ascuns prin librării. Dacă le aveai în casă, erai cineva, nenicule!
Înainte lumea citea, era ca un ritual. Își împrumutau cărțile cu inima strânsă, ca și cum și-ar fi dat o parte de suflet. Dar oamenii aveau atunci altă stare. O stare care acum nu mai e. Acum te uiți la film și impactul e altul. Superficial față de carte. Dar atât este la ora actuală. Un impact pe o oră sau două, după care treci la altul pe bandă rulantă. Însă multă maculatura vizuală în peisaj. Dacă nu știi să le filtrezi te uiți cu orele la toate prostiile de zeci de episoade apoi la final te întrebi cum de ai pierdut atâtea ore degeaba. Dar te uiți, cauți ceva bun și te amăgești că ai găsit, trebuie justificat abonamentul ăla că doar nu plătești în zadar. Îți faci timp pentru filme, nu ai încotro. Dacă mai ești pasionat și de muzică și de sporturi, ai încurcat-o. Îți mai trebuie vreo 24 de ore să le vezi și să le asculți pe toate!
Acum nu vă lăsați duși de nas pe aici. Shogun e super. Tocmai am văzut episodul 4, s-a lansat azi!”
Cristi Ciorcila

16 februarie 2024

Nu cred în.... dar cred în......

 „Nu cred în iubirea care este sărbătorită o dată în an, așa cum nu cred nici în iubirea demonstrată insistent în public. Nu cred în declarațiile făcute pe rețelele de socializare, în cadourile și florile oferite doar în zile de sărbătoare așa cum nu cred nici în cele oferite în semn de scuze după ce ai rănit omul pe care susții că îl iubești.

Eu cred în gesturile aparent neînsemnate, dar care înseamnă enorm. Cred în cina pe care o gătești atunci când vezi că celălalt este obosit, cred în tăcere atunci când celălalt este nervos, cred în sărutul de ,,bună dimineața", și ,,noapte bună", cred în mesajele de ,,mi-e dor de tine!" atunci când ai o zi aglomerată, cred în ,,va fi bine! Eu sunt cu tine!" atunci când celălalt se simte trist, descurajat, neputincios. Cred în gătitul în doi, în flori oferite în zile obișnuite, în seri în care privești filme siropoase doar pentru că ei îi plac și seri în care privești meciuri de fotbal pentru că el le adoră. Cred în sinceritate, în fidelitate și libertate. Libertatea de a spune ce simți, ce gândești, ce crezi, fiindcă știi că nu vei fi judecat sau ridiculizat, de a discuta ce te frământă, deranjează, supără. Cred în dialog. Cred în timp petrecut împreună, precum și timp petrecut separat, timp acordat hobby-urilor. Cred în îmbrățișări spontane și emoții sincere, în compasiune, respect, ajutor și evoluție. Cred în prezență, în atenție, timp acordat, energie și muncă. Fiindcă este o muncă să menții o relație. Uneori trebuie să lași de la tine, să ajungeți la un consens, e absolut normal, atâta timp cât aveți o relație echilibrată, fericită, sănătoasă.
Să iubești nu înseamnă doar zile roz, flori, bomboane, ci și zile cu nuanțe de gri, dar ce contează? Atâta timp cât ești ținut de mână și suflet, nu contează nuanțele zilelor.”
text preluat de pe fb

12 februarie 2024

Dragostea în vremea holerei film


„Vârsta nu are realitate decât în lumea fizică. Esența unei ființe umane rezistă la trecerea timpului. Viețile noastre interioare sunt eterne, adică spiritele noastre rămân tinere și viguroase, ca atunci când eram în floarea vieții.”

03 februarie 2024

"Darul iertării" Olivier Clerc

 "Să ne imaginăm că peste câteva secole sau milenii, după dispariția civilizației noastre și a tehnologiei sale, oamenii fac săpături și redescoperă câteva Cd-uri și Dvd-uri, singurele vestigii ale epocii noastre. Probabil că își vor spune că erau arme cu care se arunca sau un disc asemănător celor cu care aruncau vechii greci sau chiar o jucărie. Dar oare și-ar imagina ei măcar o clipă, informația invizibilă stocată pe aceste suporturi? Cum ar putea ei să bănuiască ce muzică, ce jocuri sau ce filme vor țâșni din aceste bucăți de policarbonat și aluminiu, odată inserate într-un aparat de citit?

************
Orgoliul nostru occidental ne împinge să ne credem superiori tuturor civilizațiilor care ne-au precedat, dar nu poate fi eliminată ipoteza-care apropo, întărește numeroase enigme nerezolvate ale trecutului- că acele culturi astăzi dispărute ar fi avut cunoștințe care le depășesc pe ale noastre și pe care știința noastră le ignoră cu totul."

****************

„Adevărata libertate nu constă în a reuși să controlez actele sau vorbele altora, ceea ce este imposibil, ci în a fi capabil să aleg în mod deliberat și conștient cum să reacționez la ceea ce mi se întâmplă. Cum reacționez la o ofensă, la o insultă, la un conflict, la o agresiune? Într-o manieră automată și inconștientă sau într-o manieră conștientă pe care o aleg?

********

„Între acțiunea celuilalt și propria noastră reacție există într-adevăr un spațiu de libertate, de alegere conștientă pe care mulți dintre noi nu-l cunosc, căci nu am fost sensibilizați în legătură cu el, și care face diferența între o mașinărie și o ființă umană; prima persoană reacționează automat imediat ce se apasă pe unul dintre butoanele sale; cea de-a doua poate învăța să își stăpânească reacțiile, ceea ce înseamnă a acționa conștient, și nu doar a reacționa mecanic.”

********

„Prin urmare, atunci când ne simțim neputincioși, dezavantajați, disperați, acesta este semnul că a venit timpul să încercăm contrariul a ceea ce am făcut până atunci, să ne îndreptăm către polaritatea opusă. Viața nu încetează să ne invite la a nu ne pune singuri limite, la a explora mai departe, la a avansa și la a progresa. Această evoluție este fără sfârșit, astfel încât, imediat ce credem că „am reușit”, că ne-am atins destinația, un nou drum se deschide deja în fața noastră. Nu este acest lucru minunat?”

************

Cere-ți, deci, iertare de la tine însuți, pentru toate judecățile pe care le emiți împotriva ta; adeseori, ele sunt versiuni interiorizate ale judecăților al căror subiect ai fost in copilărie. Ele sunt acelea care te fac atât de sensibil la opiniile altora și care, mai mult decât celelalte, îți fac viața un infern. Cere-ți iertare de la tine însuți din adâncul inimii, cât mai sincer cu putință."

21 ianuarie 2024

"Initierea" - Elisabeth Haich

    „O carte exceptionala ce a schimbat in bine viata multor cititori, datorita intelegerii profunde a vietii ce poate apare in urma citirii acestei carti.
    Evenimentele si experientele care duc la inflorirea spirituala a unei femei contemporane sunt prezentate in paralel cu amintirile dintr-o viata anterioara traite de ea ca preoteasa in Egiptul antic. O poveste intr-o alta poveste, in care descoperim in detaliu cum este pregatita pentru initiere tanara preoteasa, pas cu pas, pe masura intelegerii misterelor Universului.

    Desi este un roman initiatic usor de citit, cartea este extrem de utila datorita prezentarii unor informatii autentice, foarte rar publicate. ”




Fragmente 


"Observa oamenii din jurul tau. Unii vorbesc în permanenta de iubire si de bunatate, zâmbetul lor este blând, dar arogant. Ei nu uita niciodata sa reaminteasca cât sunt de „iubitori si de buni”. Dar totul se petrece doar la exterior! Ei poarta masca iubirii. Când trebuie sa treaca la actiuni, egoismul lor iese inevitabil la iveala, pentru ca ei sunt egoismul însusi.
Altii nu vorbesc niciodata de bunatate, nici macar nu se gândesc la ce înseamna sa fii bun. Totusi, tot ce spun ei, tot ce gândesc si tot ce fac decurge din bunatate, pentru ca ei sunt bunatatea însasi! Ei nu trebuie sa se gândeasca sau sa simta ce este bunatatea, tocmai pentru ca sunt deja una cu aceasta stare; nu vorbesc despre ea, dar tot ce spun, ce gândesc sau ce fac sunt manifestari ale bunatatii. "

*********************

"Este absurd sa te lamentezi pentru ceva care nu s-a produs!
Viitorul? Dar stii tu ce este viitorul? El se refera la evenimentele care nu s-au produs! De ce ai renunta la placerea de a trai pentru niste lucruri care nu s-au produs? Prezentul nu este deloc chiar atât de rau pentru tine. Bucura-te de viata, si sansele tale de vindecare vor creste."

20 ianuarie 2024

„Amintiri din pribegie” -Neagu Djuvara


Fragmente:

„Pe lângă munca de rutină a unei ambasade, avurăm deodată, cu câteva săptămâni înainte de sfârșitul războiului, o sarcină neprevăzută: aceea de a ne îngriji din punct de vedere consular de patru sute de tinere evreice din Transilvania de nord, predate de unguri nemților cu un an înainte pentru a fi trimise în lagăre de muncă și de exterminare. Erau eliberate acum grație eforturilor președintelui Crucii Roșii Suedeze, contele Bernadotte, nepotul regelui Suediei. Am văzut coborând din vapor, la Malmö, patru sute de stafii, fete care aparent nu mai aveau vârstă, dar pe care tinerețea le salvase totuși de la moarte, pe când mai toți apropiații dispăruseră sub ochii lor. De-abia atunci am avut cu adevărat conștiința monstruozităților ce putuseră avea loc într-una dintre țările cele mai civilizate ale Europei Occidentale.
Autoritățile sudeze le-au luat în primire pe toate aceste fete, repartizându-le, după caz, prin spitale, sanatorii sau cămine, și le-am văzut încet-încet cum se întremau. Problemele pe care ni le puneau nouă aceste sute de tinere cetățene românce care, în general, nu vorbeau decât ungurește, care-și căutau cu disperare rudele ce ar fi rămas în viață, în țară ori în străinătate, depășeau cu mult capacitățile micii noastre echipe.”

                                                    ****************



                                                **********************










 

16 ianuarie 2024

Ramtha "Cartea alba"

 Fragmente


"Intr-o bună dimineaţă, chiar înaintea răsăritului, în timp ce sunteţi încă în pat şi când liniştea va fi adâncă, încât va putea fi auzită, vă veţi trezi dintr-un vis, dar nu un vis în sens obişnuit; vă veţi scula şi veţi merge spre ferestrele slab luminate. Printre picăturile de rouă veţi putea privi dimineaţa încă întunecată, apoi cerul plin de promisiunea unei lumini strălucitoare. Privind roua ce scânteiază pe catifeaua închisă a eternităţii, veţi observa la orizont Luna care aşteaptă răsăritul unui astru mai strălucitor. Singuri, frisonând la contactul unui sentiment indescriptibil, sunteţi în picioare, contemplând viaţa care se trezeşte încet, în curând, veţi auzi un freamăt în crângul apropiat - ca şi voi pasărea s-a sculat devreme ca să poată saluta dimineaţa. Ea cântă speranţa şi bucuria prin câteva note melodioase. Acolo, în îndepărtatul orizont, munţii se conturează în violet ca nişte solitare sentimente ale vietii; ele sunt mari, liniştite şi puternice, înconjurate de o slabă lumină roz.
Uniţi cu această splendoare, care pur şi simplu există, voi nu veţi distinge nici un zgomot în afară de bătăile inimii în faţa admirabilului eveniment, strălucitorul, gloriosul din acea zi, ridicându-se la orizont. Perdeaua întunecoasă încet se destramă, stelele pălesc şi Luna magică îşi dăruieşte frumuseţea răsăritului ce se desfăşoară.
Sunteţi cu desăvârşire prinşi de clipa încântătoare, când dintr-o dată vă veţi spune: nu vor mai continua aceste dimineţi, fricile noastre, grijile noastre, visele şi iluziile vor fi nişte non-lucruri.
După toate acestea, răsare din spatele munţilor şi vedeţi o bijuterie de foc ale cărei raze ating valea frumoasă ca nişte mesageri ai speranţei; superbul Ra se ridica în cer, cerul îmbrăţişează toate tonurile de roşu şi de roz, pasărea cânta mai tare şi lumea întreagă se trezeşte în această dimineaţă agrementată şi cu o minunată briză.
In timp ce contemplaţi acest spectacol grandios, adevăr al tuturor acestor clipe, de al căror farmec sunteţi cuprinşi vă veţi lumina, vă veţi lua elanul, înţelegând deodată că voi sunteţi într-adevăr viaţa lui Ra; cum sunteţi paşnicele dar puternicele sentimente ale vieţii din îndepărtate orizonturi, cum sunteţi răsăritul, cu foşfăitul crengilor, picăturile de rouă, cântecul suav al păsării.
Si la răsăritul următor, vedeţi, Dumnezeu EU SUNT, şi veţi fi cuprins de o stare de conştiinţă cosmică nelimitată, identificat total şi definitiv cu forţa SUPREMA A LIBERTATII ABSOLUTE, unit cu Lumina, Puterea, Continuitatea nouă a acestei forţe, una este să auzi vorbindu-se despre un adevăr, alta este să-l realizezi. Cu toate acestea, la momentul cel mai puţin aşteptat, vă veţi scula şi contempla o asemenea frumuseţe pe cer, şi conştiinţa acelui adevar, prin pacea fiinţei va deveni realitate ... într-o bună dimineaţă. Atunci, cuvintele, confuziile, mâniile, renegarea de sine, cercetările, cărţile, instructorii, toate complexităţile relative la înţelegerea lui Dumnezeu vor lua sfârşit; în locul lor va fi o profundă cunoaştere ... imposibil de descris.
Dimineaţa voastră va veni, cum a venit şi pentru mine cândva !"

*****************
"Sufletul vostru cunoaşte adevărul care vi se potriveşte şi el o să vi-l comunice prin sentimente. Când un adevăr sună cum trebuie, sufletul se bucură."

***********************

"Si cine era Dumnezeul Necunoscut? Era eu ... dar de asemenea păsările în cuiburile lor de noapte, chiciura pe trestii, cerul de dimineaţă şi cerul de seară. Este Soarele şi Luna, râsul copiilor, genunchii de alabastru şi apa cristalină, mirosul de usturoi, de pielarie şi aramă. Mi-a trebuit timp până am înţeles, cu toate că erau mereu în faţa ochilor mei. Dumnezeul Necunoscut nu era, mi-am zis eu, nici dincolo de Soare, nici dincolo de Luna - era peste tot în jurul meu."

*********************
„Noţiunile de drept sau fals, de perfect şi imperfect create de om, sunt chiar acelea care au creat capcanele denumite culpabilitate şi remuşcare, care dintodeauna a împiedicat progresul omului. Dar eu vă spun următoarele: din tot ceea ce aţi făcut în cursul numeroaselor vieţi pe acest plan, nimic nu este rău, de altfel nici bun. Acestea au fost doar experienţe de viată, care au contribuit să vă facă aşa cum sunteţi în prezent - ceea ce, în adevăr, este lucru foarte preţios şi minunat.
Nu trebuie să doriţi vreodată să ştergeţi vreun episod din trecutul vostru. Pentru că acel conflict care a dat ocazia unei experienţe nenorocite, a dat naştere în sufletul vostru la frumoase şi nepreţuite perle de înţelepciune. Altfel spus, nu mai aveţi de trecut niciodată prin visele de ieri, să creaţi jocurile de ieri; voi le-aţi trăit şi înregistrat în sufletul vostru ca sentimente, cele mai autentice comori ale vieţii.
Fiecare în această lume - că este sărac sau diform, că este ţăran sau rege - a ales experienţa prin care să înveţe. Indata ce şi-o va însuşi, când v-a fi înţeles totul, el va căuta o altă experienţă, câştigând treptat o înţelegere lărgită şi mai profundă.
Faceţi după inima voastră, visele voastre, dorinţele voastre. Ascultaţi apelul sufletului vostru, oricare ar fi, până la sfârşit. Nu veţi fi judecaţi decât în măsura în care acceptaţi judecăţile altora în locul vostru. Si dacă le acceptaţi, este din propria voinţă - pentru nevoile experienţei voastre.
Tatăl este iubire şi el nu judecă. Tatăl este lipsit de bine şi rău, de aspectele pozitive şi negative. Tatăl este simplu fiinţa care este, şi această fiinţă cuprinde ansamblul de oameni, de acte, de gânduri, de emoţii; el cuprinde toate lucrurile!
De asemenea - iubirea de Dumnezeu, care este Viaţa, v-a aparţinut întotdeauna. oricât ar fi fost de mizerabile experienţele voastre, ele n-au împiedicat Soarele să răsară şi să-şi facă drumul pe cer, nici n-a împiedicat trecerea anotimpurilor, nici păsările să migreze sau piţigoiul să ţipe seara în timp ce lăsaţi storurile. Prin continuitatea a toate acestor lucruri puteţi înţelege că viaţa vă iartă întotdeauna şi că ea este pentru totdeauna.
Părăsiţi această adunare cu inima uşoară şi plină de dragoste.
Căci greutăţile au fost înlăturate de pe umerii voştri şi mântuirea este asigurată. Aflaţi că Dumnezeu vă iubeşte şi că v-a iubit întotdeauna. Aflaţi că nu sunteţi deloc răi, de altfel nici buni. Aflaţi că nu sunteţi nici perfecţi, nici imperfecţi. Aflaţi ca voi sunteţi pur şi simplu. Speraţi în prezenţa Tatălui în viaţa voastră de mâine, căci niciodată n-a lipsit în trecut. Si de fiecare dată când consideraţi iubirea, gândiţi-vă la mine, şi vântul se va ridica ca venind de nicăieri.
Lucrurile auzite, văzute, învăţate - este vorba de a le pune în aplicare cu simplitate. Cu cât veţi fi mai simpli, cu atât puterea voastră se va mări. Dacă doriţi ceva, cereţi ca acel lucru să vi se dea! Nici o fiinţă pe acest plan nu este obişnuită să vă dea. Cereţi Tatălui, prin Domnul-Dumnezeul fiinţei voastre, şi cunoaşteţi că v-a fost dat. Faceţi cererea în templul interior, în liniştea spiritului vostru; Tatăl vă va auzi negreşit.”

*******

„Trecutul nu trăieşte în dvs. în acest prezent decât sub formă de înţelepciune. Prin el aţi câştigat în înţelepciune. De asemenea, în acest prezent - acum sunteţi mai mare ca oricând. În el cunoaşterea este superioară prezentului de ieri. Sunteţi în acest moment suma totală a cunoştinţelor dvs., în fiecare moment din exprimările dvs creaţi ceva nou - o nouă aventură în emoţie - în aşa fel încât să mai creşteţi în înţelepciune.
Învăţaţi maestre, să trăiţi în prezent. Fiţi minunaţi în această viaţă şi faceţi experienţa de dvs înşivă. Călăriţi vântul, trimiteţi un gând pe Lună, cu entuziasm depuneţi un gând minunat pe Soare, ca să ştie cine sunteţi. Aşezaţi-vă pe o stea. Vorbiţi cu apa. Toate acestea sunt dvs, toate acestea sunt Dumnezeu, toate acestea sunt viaţa. ”

***********************

"Voi trăiţi într-o infimă galaxie. Şi cei ce cred că umanitatea constituie singura viaţă în ea, dau proba de obrăznicie. Calea Lactee însăşi are 10 miliarde de sori şi fiecare sistem solar cuprinde planete purtătoare de viaţă.
Nici o cifră nu este capabilă să arate exact numărul sistemelor solare. În mod absolut nu există nici o cifră care să poată exprima numărul tuturor planetelor mari ori mici şi a vieţilor ce le adăpostesc. O asemenea cifră nu există pur şi simplu pentru că Dumnezeu este infinit. Pentru a înţelege infinitatea lui Dumnezeu, percepţia voastră trebuie să transceadă timpul, distanţa, măsurile, pentru că în realitatea mai vastă asemenea factori nu există.
---------------------------------------------------------------------------------------------
Dacă vreţi să-l vedeţi pe Dumnezeu în fiinţa Sa intactă şi infinită, vizualizaţi infinitatea spaţiului – spaţiul fiind fluviul gândului care înconjoară toate cele văzute, care susţine şi dă naştere la tot ceea ce este.
Toată lumea vorbeşte de spaţiu ca de neant. Când se întreabă: Cine este această putere prin care toate lucrurile se orânduiesc în sisteme orbitale? Cine susţine Pământul în vid? Cine susţine calea Lactee şi cei 10 miliarde de sori? Cine menţine Soarele în poziţia lui? Ce este această mare cale pe care vine Lumina? „Neantul”, vi se va răspunde. Neantul? Să mi se arate un neant, un non lucru capabil să ţină vii miliarde de sori şi planetele lor!"

Cartea se poate descărca în pdf


14 ianuarie 2024

Ioana Pârvulescu - fragmente din cărți

 

"În intimitatea secolului 19"


”Când nu-ți iei supărările în serios, când râzi de ele și de tine ca să-i bucuri pe ceilalți, nici ele nu mai au putere asupra ta.”

********




                                                               **************

Intrarea în România a viitorului Rege Carol I




Apariția telefonului în România




                                                                            *******


                                                                          ********



"Întoarcere în Bucureștiul interbelic"




"Omul care citește în timpul mesei nu digeră ceea ce citește și nu pricepe ceea ce mănâncă."
Al. O. Teodoreanu


*********************
„Vizitați, la etajul V, Bomboneria Lafayette, unde vă veți putea recrea în timpul cumpărăturilor. Personalul nostru este instruit să vă servească prompt și cu atenție. Vă distrează cel mai renumit diseur, Jean Moscopol, reîntors acum din străinătate, și cea mai bună orchestră......"

******

Din „Regulamentul casei grădinilor" al Bucureștiului interbelic.




Simona Lahovary - Pagini de jurnal

 1932

"În Germania, haos. Încotro se îndreaptă Europa asta, cu flagelul rusesc, nebunia Germaniei, absurdul culoar al Danzigului, o Austrie în agonie și o Italie fanfaroană?"
Pagini de jurnal vol.II (1931-1936)


10 Mai 1936




Pagini de jurnal vol.II (1931-1936)

13 ianuarie 2024

Radu Cinamar- fragmente din cărți

 



"În vechime nu existau ţări. Cât anume se întindea Dacia, spre exemplu? Nimeni nu ştie cu exactitate, pentru că nu exista, propriu-zis, nici o Dacie. Ţările s-au creat la un moment dat, dar în timpurile foarte de demult ele nu existau. La drept vorbind, o ţară este o delimitare artificială pe o anumită perioadă de timp."

"Pergamentul secret"

*******

"Singuri ne făurim propriul univers în care trăim, propria noastră lume. Oricât ar părea de neverosimil, noi influenţăm într-un mod direct chiar lumea în care trăim şi o particularizăm după propriile noastre gânduri şi intenţii. De aceea se şi spune că “frumuseţea este în ochii privitorului”. Dacă avem această putere lăuntrică, atunci putem descoperi infinit mai multă frumuseţe în jurul nostru, infinit de multă dragoste, putem primi infinit mai mult decât înainte. Dar dacă ne păstrăm în închistare, în răutate, în suspiciune, atunci frumuseţea, bunătatea şi iubirea nu pot pătrunde în această cochilie pe care ne-o formăm singuri şi, până la urmă, chiar suntem determinaţi să conchidem că ele nu există. Este ca un laitmotiv pe care, din nefericire, tot mai mulţi oameni îl urmează: “toată lumea e rea, toţi sunt răi, de aceea şi eu trebuie să fiu la fel, dacă vreau să supravieţuiesc în această lume de netrebnici.” Acesta este un mod pervers de a ne orienta existenţa. Când transformarea lăuntrică se realizează cu adevărat, ceea ce ne înconjoară se modifică datorită acestei transformări lăuntrice a fiinţei noastre. Ceea ce se modifică atunci este percepţia noastră asupra realităţii care ne înconjoară. Fericirea pe care o trăim în acele momente ne face să descoperim valenţe divine şi calităţi minunate la fiinţe care până atunci ne apăreau că sunt terne, rele şi însingurate. Este un veritabil miracol care depinde de noi înşine.
În general, omul rezonează cu aspectele din lumea care îl înconjoară, cu stresul, cu tensiunea, cu închistarea, răutatea, intoleranţa şi, pe un asemenea fond, chiar dacă în afara lui există frumuseţe şi bunătate, bucurie sau dragoste, el devine opac la ele şi spune că aşa ceva nu există. Unghiurile noastre de vedere diferă de cele ale altora; modul nostru de a rezolva o situaţie este diferit de al altora. Toate acestea ne arată că oamenii se confruntă aproape mereu cu tot felul de probleme sau crize existenţiale. Ce conduce de fapt la această situaţie adeseori dramatică? Răspunsul este simplu omul îşi făureşte singur universul în care trăieşte; după modul în care îl priveşte, îl interpretează, îl respectă, îi acordă atenţie.
Dacă viziunea noastră despre lumea înconjurătoare are în cea mai mare parte o vibraţie preponderent egoistă, cu alte cuvinte dacă privim lucrurile doar printr-o fereastră mică, în jurul nostru va fi mult întuneric şi rece, iar universul în care trăim va fi foarte limitat şi plin de suferinţită. În ultimă instanţă, chiar şi fericirea este bună la ceva. Dacă analizăm mai profund, vom vedea că în orice situaţie ignoranta a fost cea care a făcut posibilă apariţia unei probleme în viaţa noastră. Dar, după aceea, toate frământările noastre ne-au permis să ne transformăm pentru că, la urma urmelor, fiecare problemă poate fi privită şi ca o încercare. Dacă reuşim să trecem de ea cu succes, atunci vom progresa spiritual, deoarece astfel devenim mai maturi şi acumulăm mai multă experienţă. Dacă problema nu e rezolvată, nimeni nu ne poate forţa să o rezolvăm, nimeni nu ne poate obliga să o depăşim, pentru că aceea e problema noastră individuală. Dar aceasta înseamnă că, vrem sau nu vrem, până la urmă trebuie să progresăm.
- Fie că îl interesează sau nu, fie că doreşte sau nu, omul este obligat până la urmă să progreseze, chiar dacă aceasta se întâmplă foarte încet pentru unele persoane. Dar în niciun caz el nu poate să stagneze. Sensul evolutiv nu poate fi evitat. O persoană va fi chinuită de tensiunea impusă de problemele în care se află, până când ea va găsi rezolvarea justă, pentru că întotdeauna la o anumită problemă există o anumită soluţie, un anumit mod de rezolvare a ei. Iar dacă omul va rămâne mai departe suferind, alegând deci să privească într-un fel negativ realitatea care-l înconjoară, atunci criza lui existenţială se va adânci, suferinţa de asemenea se va amplifica şi până la urmă el va fi constrâns să facă ceva, dar nu orice, ci numai ce trebuie şi este necesar pentru rezolvarea acelei probleme.
Aceasta înseamnă că este necesară o anumită transfigurare, o elevare a modului în care percepem realitatea cu care venim în contact, pentru că orice aspect, fiinţă, lucru, întocmai aşa cum este privit sau conceput de noi, exact aşa ne va apărea el după aceea.
De exemplu, dacă proiectăm la masa de arhitect un pod, nu ne putem aştepta ca în final să iasă o maşină, dar acel pod ar putea fi şubred, contribuind la moartea mai multor oameni, sau ar putea fi un pod superb care să rămână în istorie pentru frumuseţea şi durabilitatea lui.
Chiar şi un aspect neplăcut, dacă este privit şi considerat de noi cu bunătate şi transfigurare el începe să nu mai pară chiar atât de neplăcut, nici pentru noi, nici pentru ceilalţi, iar în final poate chiar să se transforme complet.
La nivel individual, aceste lucruri au repercusiuni clare, cu consecinţe directe asupra vieţii personale, pentru că tot ceea ce gândim acum cu intensitate, aceea vom deveni mai devreme sau mai târziu."
"Pergamentul secret"


***************


"Acum poţi să intuieşti mai bine de ce se spune că fiinţa umană este de fapt un microcosmos făcut după chipul şi asemănarea Macrocosmosului, dar într-un mod analogic. Aici este cheia. Fără să înţelegi în profunzime acest aspect, este practic imposibil să cunoşti cum este cu putinţă să descoperi în tine însuţi pe Dumnezeu sau Creaţia Lui, ori cum este cu putinţă ca în om să existe şi infernul, şi lumile demoniace, dar şi paradisul. Dacă nu înţelegi în profunzime acest adevăr fundamental, că tot ceea ce există în Creaţia lui Dumnezeu este de asemenea în mod analogic şi proporţional şi în tine însuţi, nu vei putea descoperi răspunsul la unele paradoxuri. Nu vei înţelege, de exemplu, cum este posibil ca unii să spună că Dumnezeu nu există, în timp ce alţii să spună că El există; unii să spună că iubirea nu există, iar alţii, dimpotrivă, să spună că ea este nesfârşită.
Aşa cum Dumnezeu a creat Macrocosmosul, omul este şi el un univers în miniatură, adică un microcosmos fidel Macrocosmosului, dar în mod analogic. Pentru că Dumnezeu există şi este omniprezent, el se află şi în om, iar această prezenţă divină în fiinţa noastră este precum o scânteie din Dumnezeu, eternă şi indestructibilă.
Sfinţii şi iluminaţii vremurilor trecute o afirmă cu tărie, pentru că ei au ajuns să trăiască această prezenţă divină în ei înşişi, într-un mod profund."
                                                            "Pergamentul secret"


**********


" Atunci când înţelege că a greşit, datorită ignoranţei sale omul nu cunoaşte că există posibilitatea de a se auto-ierta, prin intermediul stării de compasiune care provine de la Dumnezeu. Cred că înţelegi însă foarte bine că această stare de compasiune poate fi resimţită mai mult dacă şi noi, la rândul nostru am dat dovadă de iertare faţă de ceilalţi.
Am realizat atunci spontan adevărul acelor spuse, deoarece el concordă perfect chiar cu ceea ce se spune şi în rugăciunea Tatăl Nostru:
“Si ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”
- Atunci când se face apel la această iertare, care este implorată de la Dumnezeu, ea nu este altceva decât un apel din suflet la compasiunea Lui infinită, adică la mila lui Dumnezeu. Cu ajutorul compasiunii, care de fapt este o reflexie a energiei iubirii infinite a lui Dumnezeu, oamenii au posibilitatea de a se ierta pe ei înşişi.
- Şi de unde, vom şti că Dumnezeu ne-a oferit compasiunea Lui?
Oamenii îşi dau seama de aceasta pentru că ei depăşesc atunci starea de chin lăuntric care îi măcina până atunci. Totuşi, pentru cei care nu cunosc că există posibilitatea de a se ierta pe ei înşişi, această stare de suferinţă se poate perpetua aproape la nesfârşit, pentru că ei nu vor avea acces la această energie a compasiunii, care provine de la Dumnezeu. În loc de aceasta, ei vor recurge la procedee foarte dificile, care sunt inexistente în unele religii. De aceea este extrem de important ca oamenii să înţeleagă faptul că trebuie să fie capabili de a se ierta, atunci când bineînţeles au conştientizat greşelile pe care le-au făcut. Dar, evident, aceasta nu implică să înceapă să facă după aceea alte greşeli.
- Aşa ar trebui să fie, deoarece altfel ne-am confrunta cu o muncă de Sisif. E clar, am spus eu.
- Foarte bine. Fundamental, deci, este că atunci când omul a înţeles că a greşit, el poate să elimine starea de vinovăţie care îl apasă cu ajutorul acestei energii a compasiunii, ce provine de la Dumnezeu. Dacă nu o face, ar însemna să poarte mereu după el o greutate nefolositoare. Gândeşte-te la un pui care iese din găoace. Dacă acesta ar continua să ţină după el coaja de la oul în care s-a dezvoltat şi ar vrea să zboare cu ea, ar părea ca fiind handicapat.
- Cunosc totuşi unele persoane care nu încetează să se auto-învinovăţească de ceea ce au făcut, am spus eu. Cred că aceasta nu e deloc constructiv.
- Când cineva devine conştient că a greşit, poate să-şi dea seama că nu va mai dori să greşească de atunci înainte şi apoi, cu ajutorul compasiunii ce provine de la Dumnezeu, poate să devină din nou armonios. A continua însă la nesfârşit să se învinovăţească, nu va genera nimic benefic, pentru că nu va face altceva decât să producă o continuă stare negativă de culpabilitate şi să intre astfel mereu şi mereu în contact cu ceea ce a făcut în trecut. E foarte important să înţelegi acest mecanism subtil, pentru că este o cheie fundamentală a transformării individuale. Nu evoluezi prin chin, ci prin iubire.
- Unii ar putea să-şi închipuie că au greşit însă foarte grav şi că vor fi damnaţi pentru acele greşeli pe care le-au săvârşit. Ar putea să-şi închipuie că ceea ce ai spus poate fi valabil, eventual, doar pentru unele greşeli, nu pentru toate felurile de greşeli.
- Aici trebuie să înţelegi foarte bine că bunătatea lui Dumnezeu nu are limite. Orice greşeală poate fi iertată atunci când omul Îl apelează în mod conştient pe Dumnezeu, cerându-I cu umilinţă ajutorul. La implorarea fiinţei umane, Dumnezeu îşi poate revărsa mila Lui nesfârşită asupra ei şi astfel poate să îi ierte greşelile.
Toate acestea sunt posibile tocmai datorită faptului că energia iubirii lui Dumnezeu, care pătrunde totul, este infinită.
Formele ei multiple de manifestare, cum ar fi compasiunea, iertarea, sunt corolarii ale aceluiaşi motiv principal: energia iubirii este supremă şi poate fi regăsită mereu în toate celelalte tipuri de energii care există. Iar faptul că Dumnezeu oferă această iubire în mod necondiţionat şi într-o măsură infinită, este o dovadă în plus că noi înşine putem şi trebuie să facem la fel. Aceasta este cea mai directă şi sigură cale care ni-L dezvăluie pe Dumnezeu."
"Pergamentul secret"

***********




„Cred că putem depăşi deja ideea infantilă cum că „Dumnezeu l-a creat pe om din lut”, modelându-l cu mâinile Lui. Cred că şi pentru cei mai habotnici o astfel de „realitate” este prea patetică şi lipsită de bun simţ pentru a fi susţinută ca „argument”.
Mai întâi, prezenţa lui Dumnezeu trebuie corect înţeleasă şi percepută la nivel intuitiv, ca fiind de fapt incognoscibilă şi transcendentă; sau, dimpotrivă, ea poate fi înţeleasă din perspectiva realităţii înconjurătoare, în sensul că Dumnezeu este tot ceea ce vedem şi experimentăm prin simţurile noastre şi cu mintea. Dacă cele două „variante” nu ar fi valabile simultan, ar însemna că Dumnezeu nu ar fi omniscient şi nici omnipotent. Dar, tocmai pentru că Dumnezeu este toate acestea şi încă mult mai mult decât atât, El este prezent pretutindeni sau, altfel spus, în toţi şi în toate. Prin urmare, acţiunea lui Dumnezeu nu trebuie să fie „manuală” pentru a crea „ceva” - un lucru sau o fiinţă - căci prezenţa şi energia Lui pătrund totul şi pot realiza totul. Atunci când acţionează cu un anumit scop în Creaţia Sa, Dumnezeu acţionează prin „uneltele” Lui adecvate, care sunt tot creaţiile Lui într-o ierarhie spirituală bine stabilită.
Aşa cum o problemă de matematică sau de fizică este rezolvată cu ajunul unor teoreme, legi sau reguli de calcul bine stabilite, care sunt instrumentele de lucru în aceste ştiinţe exacte, tot astfel Dumnezeu acţionează şi duce la îndeplinire intenţiile Sale divine prin intermediul „uneltelor” sale, care de obicei sunt fiinţe şi entităţi ce îndeplinesc rolul de „emisari” şi „făptuitori” ai planurilor divine. Aceasta este o realitate care transpare din orice acţiune ce este observată în Creaţie, pentru că totul funcţionează întotdeauna perfect şi fără fisură, chiar dacă nouă ni se pare adeseori datorită subiectivismului pe care îl manifestăm - că lucrurile nu merg aşa după cum ar trebui şi după cum ne dorim.”

                                                                            „Geneza uitată”

************


Din alte cărți (când am scris textul nu am menționat cartea)


"Aproape nimic nu este întâmplător în viaţa pe care o trăim şi că relaţiile şi întâlnirile cu anumite persoane care ne impresionează profund din punct de vedere mental şi emoţional sunt de fapt rodul unor cauze misterioase şi doar aparent întâmplătoare, care conduc spre un scop bine definit."

************

"Nu trebuie să disperi niciodată. Toţi cei care consideră că problema cu care se confruntă nu are rezolvare, par să nu cunoască un adevăr fundamental, că ceea ce ei gândesc, exact aceea se produce în viaţa lor. Gândind că nu mai au nicio speranţă, ei îşi retează singuri orice posibilitate de a primi pe diferite căi ajutorul pe care îl puteau avea dacă ar fi gândit altfel. Pare aproape incredibil, dar să ştii că o atitudine adecvată atrage energii potrivite care mai apoi pot să modifice radical o situaţie dificilă în viaţă. Dacă oamenii vor gândi însă în mod negativ, rezolvarea problemei nu va mai apărea, pentru că ei înşişi sunt cei care o blochează."


************



„Nu uita că în niciun caz nu se poate uni răul cu bunul. Aşa a fost dintotdeauna. Cel care este rău va fugi de ceea ce este bun şi din această cauză nu se poate realiza unirea de care spuneai. Poţi să realizezi doar unirea dintre bun şi bun, deoarece oamenii care sunt orientaţi benefic „vorbesc aceeaşi limbă". Unirea nu poate fi realizată cu adevărat decât între acele persoane care au afinităţi, care sunt apropiate ca nivel mental, emoţional şi spiritual. Nu se poate, de exemplu, să ai un prieten foarte rău dacă tu eşti bun, pentru că acea prietenie nu poate să reziste. Acolo unde nu există afinităţi, este imposibil să se înfiripe unitate, frăţie ori simpatie."

************


„Simplul fapt că noi nu putem înţelege ceea ce ne depăşeşte cu mult capacităţile noastre actuale nu înseamnă că acel lucru, fiinţă, comportament sau experienţă constituie un aspect negativ şi condamnabil sau că, mai grav, el nu exista.”

************


"Axa timpului este continuă, dar oamenii o percep împărţită, cuantificată în trecut şi viitor, în accepţiunea obişnuită, prezentul este relativ, deoarece clipa prezentă devine trecut în momentul următor; la rândul lui, acesta devine noul prezent, deşi cu o clipă înainte fusese viitor. Fiind continuu, timpul este ca o „bandă de timp" desfăşurată. Oamenii trăiesc chiar în această bandă şi de aceea ei se identifică cu aspectele ei parţiale; nu mai au percepţia de ansamblu a benzii temporale, care este continuă, ci sesizează fenomenul temporal în mod fragmentat, în trecut şi viitor, deoarece conştiinţa lor este şi ea limitată doar la un fragment sau altul de cunoaştere."